Citeste cu atentie textul dat. Povestea unei furnicuţe care nu avea încredere în ea
de Anca Veronica Taut
Trăia odată într-un musuroi, o furnicuţă mică, mică de tot. În prima zi, când a ieşit din
oul său, toate furnicile au privit-o cu uimire. Era atât de mică, chiar si pentru un pui de furnicăl
Grijulii, furnicile au hranit-o cu tot ce au avut ele mai bun in musuroi. Nu o lăsau niciodata
mănânce. O protejau mai tot timpul, ferind-o de poverile mai mari, crezând că greutatea lor
pot frânge trupul fragil al micii furnicuţe. Uneori, furnicuţa se plictisea, neputând să ia parte
la muncile din musuroi.
Cu timpul a început să simtă frica. li era teamă să mai iasă din musuroi. Chiar și bătaia
delicată a aripilor unui fluture o înspăimânta. Era convinsă că dacă va ieși afară, ceva rău ise
putea întâmpla. Dar tânjea zilnic după o rază călduţă de soare, după firul crud al ierbii și după
aerul proaspăt și în miresmat al pădurii. Credea că nu se putea descurca singură, fiind atât de
mică. Seara privea cu admirație furnicile care, după o zi de muncă îndelungată, se întorceau
ostenite în mușuroi, cărând uneori poveri de 20 de ori mai mari decât trupul lor. i se păreau ca
nişte soldaţi puternici, mereu pregătiți pentru o bătălie.
Viata furnicuţei se scurgea tihnită, dar monotonă. Toate zilele păreau un şir lung de
clipe, în care ea privea trist prin ochiul de fereastră al muşuroiului
. Toate zilele treceau la fel.
Doar seara simțea bucurie, atunci când mușuroiul se înviora de forfota furnicilor lucrătoare,
Până într-o zi, o frumoasă şi luminoasă zi de vară, când, ceva neașteptat schimbă cu
totul viața micii furnici. Părea o zi ca oricare alta, Suratele ei tocmai găsiseră un nou cuib de
hrană. Uta, micuța noastră furnică, privea în depărtare şiragul neîntrerupt al muncitoarelor
care se îndreptau, ordonat și hotărât spre ţinta lor. Era un drum mişcător din sute și sute de
puncte negre. Deodată, nu departe de musuroi, se auzi un strigăt disperat
.
- Ajutor, ajutor! Salvați-mă, vă rog! se auzea din ce în ce mai sfâşietor tipătul.
Uta nu stia ce să facă. Privea speriată spre regina-furnică, lângă care fusese lăsată și
care, acum era foarte ocupată să îngrijească ouăle din musuroi. Strigătul se auzea mai
întorse acasă cu hrana adunată.
sfâşietor harta textului​